Adrian Solcan – Tipare locale. Clădiri în care se jura dragostea adevărată, secrete din turn și voci subterane, pictate în tonuri de maro
Odată intrată la evenimentul de la Casa Argintarului, am găsit județul Bistrița-Năsăud altfel și prezentat pe măsură. Clădiri vechi în care s-a promis dragostea adevărată, geamuri care ascund voci poate prea ridicate și o istorie tremurată, toate trase în pensulă de mâini pricepute. După multe nopți de creație, Adrian Solcan ne-a expus un alt burg, scrijelit pe ziduri dărâmate de răbdări grăbite, cu secrete dezgolite din turn și povești din subteran.
Tonurile de maro, arămiu, alb, crem, îmbinate cu contraste negricioase, patinează pe ceramica veche dintr-o casă săsească de prin ’80 și dă naștere unei noi cronici urbane. Deja încărcate de întâmplări mici și mari, țiglele au devenit o portavoce pentru ceea ce era zona Bistriței odată.
“Seria actuală a început dintr-un joc, deoarece am experimentat pe un număr mare de materiale, începând de la sticlă, piatră, textil etc. Am ajuns să folosesc țiglele ceramice deoarece mi-a plăcut textura naturală a materialului, faptul că a obținut o patină a timpului pe care niciun material modern nu o poate reproduce. Am început să lucrez direct pe țiglă folosind cuțitul de paletă, fără niciun desen prealabil, și am lăsat ca fiecare țiglă să mă inspire. Am fost chiar în centrul orașului și am pictat exact ceea ce vedeam la fața locului. Am realizat în scurt timp că imaginea actuală nu este fidelă originalului, iar pe măsură ce am continuat seria, am ales să folosesc diferite imagini istorice”, ne-a povestit Adrian.
Multe lucruri neștiute se ascund, de fapt, printre paginile cărților. Peisajul local s-a schimbat atât de mult încât astăzi este greu de imaginat că în urmă cu aproximativ un secol, pe sub amplasamentul actualului spital județean trecea un pârâu sau că fix lângă Biserica Evanghelică, aproape lipită, mai era o clădire unde funcționa un colegiu.
,,Am citit două cărți despre Bistrița care aveau atât imagini istorice cât și descrieri amănunțite ale locurilor. Am găsit lucruri foarte interesante, aproape de necrezut pentru mine, despre istoria orașului, iar în acel moment am început să mă întreb care a fost istoria adevărată a orașului. Mă întristează că știm atât de puține despre orașul nostru, și am început să-mi pun întrebări despre identitatea noastră”, a mai povestit artistul.
Eu, una, nu am simțit expoziția doar ca pe o colecție de picturi aleatorii, ci o oglindă a istoriei locale și a identității colective, aducând la suprafață întrebări esențiale despre legătura noastră cu trecutul și direcția pe care o luăm în viitor.
,,Seria pe care am creat-o este mai mult decât lucrările în sine. Ea se referă la întrebări esențiale pe care fiecare dintre noi ar trebui să ni le punem, așa cum sunt: cine suntem noi, bistrițenii? Care sunt lucrurile care ne individualizează? Care este istoria noastră adevărată? Cum ne raportăm la spațiul urban? Și cum ne pregătim pentru viitor?”
Evenimentul și-a dorit să invite lumea la o experiență completă, de la simțul vizual, la cel tactil, de la mirosuri la gusturi. Costumele, imaginile, culorile, muzica, saluturile aruncate din ochi în ochi, toate au fost alese meticulos pentru a extrage privitorul din peisajul greoi de afară într-o sferă care să-l transporte în alt spațiu și alt timp.
,,Pentru psihicul nostru și pentru felul în care privim realitatea, sunt foarte importante tiparele de gândire. Dacă în cursul sutelor de ani, cei care au locuit în Bistrița au fost subiecții unui set de tipare culturale și sociale și au realizat ceea ce avem astăzi, atunci trebuie să identificăm și să acceptăm tiparele care ne ghidează pe noi astăzi, ca bistrițeni. Pe cei doi pereți ai galeriei se aflau scrise cuvintele Veți cunoaște adevărul și Adevărul vă va face liberi Pentru asta e nevoie să cunoaștem adevărul despre istoria noastră, să ne dezbrăcăm de tiparele de neputință și să pornim plini de curaj spre viitor.”, a incheiat Adrian Solcan.
Mulțumim!
