NOIembrie – luna NOASTRĂ. Noi, doi oameni care am ales să ne potrivim ceasurile unul după celălalt
Sursă foto: Cornel Ciocan
-Îmi dai mâna?
-Unde mergem?
-În Noiembrie!
Luna celor care vor să clădească ceva în doi, total întâmplător sau nu, atunci când credeau că fericirea le e străină. Timizi la început, plini de încredere acum, fricoși de ce va urma, curajoși privesc în acest moment la tot ce au clădit. Goi sufletește atunci, plini de anotimpuri, simțuri și stări, în acest moment.
Noiembrie este o lună a tranziției, a verdelui crud ce se usucă arămiu, sub ochii mai aspri ai soarelui, a aburilor ce ies ,,la joacă” din cănile colorate, a mâinilor ce se cer a fi încălzite, a cuvintelor ce se doresc a fi spuse mai blând… Odată cu venirea răcorii, nisipul din păr a fost suflat de vântul năpraznic, bronzul parcă s-a mai rușinat sub paltonul cărămiziu, ceaiurile aromate sunt din nou ,,la modă”, iar tu…ei bine…
TU! Da, tu, iubire. Care ne îmbraci și ne dezbraci cu atâta patos. Fii darnică cu noi, cu el, cu ea, mai mult ca oricând. Acoperă-i sufletul cu răbdare, împletește-i părul cu înțelegere, scaldă-i ochii cu dorința pe care i-o porți zi de zi, satură-i pielea cu îmbrățișări…Tandrețea și bunătatea să fie pătură peste sufletele înfrigurate. Strânge-i mâna mai tare, când dansați sub razele lunii, șterge-i lacrimile care îi inundă ochii, uneori, cu batista surâsului tău, lasă-ți cuvintele să se joace, copilărește cu mintea, poate nu întotdeauna odihnită.
În doi parcă totul capătă grandoare: diminețile sunt mai luminoase, cafeaua este mai aburindă, sărutul pe frunte cuprinde atâtea sensuri dintr-o dată, apusurile sunt noi începuturi, pe marginea ultimelor raze de lumină. Respiri, simți, decizi prin celălalt. Adori să ii dai bună dimineața și să îi fi ultimul om care îi ia în brațe sufletul asemena unui copil, înainte de culcare. Înțelege-i pasiunile și dorințele, slăbiciunile, temerile, fragilitatea.
Pictați-vă lumea ROGVAIV, după ploaia cu soare. Lăsați culorile să se prelingă în cea mai frumoasă formă pe pânza imaculată. Creați unicul tablou al iubirii voastre, pe care să îl atârnați pe peretele sincerității la sfârșitul călătoriei. Pe scena dragostei, voi sunteți actorii principali, care împreună joacă rolul vieții lor. Misterul se păstrează, zglobiu, în vene și nu lasă ca timpul, uneori arțăgos, să își facă de cap. Astăzi suntem NOI, doi oameni care am ales să ne potrivim ceasurile unul după celălalt, să nu ne întrebăm ”De ce eu, de ce noi?”, ci ”împreună reușim”, – mâine suntem tot NOI, cu clipa în mâinile noastre, cu mintea plină de tine, de mine, de NOI.
Iubește indiferent când, chiar dacă, pentru că, deoarece. Nu neglija răsăriturile, pentru oameni care ar fii cu tine doar la apusuri. NOIembrie..ne prețuim unul pe celălalt în jurul atâtor lucruri gratis…și ne e destul, nimic în plus.
