(FOTO) „La cafeluță” fără story pe Instagram. Cum arătau cafenelele și restaurantele din Ardeal, Banat și Partium de la începutul secolului XIX
Între a doua şi a treia ceaşcă de cafea se discută chestiuni financiare, secrete de stat, bârfe obişnuite şi se fac glume. Cafeneaua face legături sociale, trezeşte minţile, agită spiritele şi alungă somnul. De la cănile enorme la ceştile delicate, ea, cafeaua, este băutura democratică… spunea Balzac, cu foarte mult timp în urmă.
De pe vremea non-instagramabilă, când nimeni nu intra în trepidații dacă raza din geam nu bătea bine pe ceașcă, iar acest lucru urma să ruineze poza. Apropo, vorbim de o poză, care, oricum dispare în 24 de ore de pe story și nu o mai știe nici…da, el.
Astăzi, nu ne lăsăm iubiții să soarbă liniștiți caimacul și să guste din tartă sau ce și-o fi comandat, că strică poza și nu mai află nimeni pe unde ne mai plimbăm.Ieri, însă…
În România, importanța cafenelelor începe să se coloreze din ce în ce mai viu, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, în special în capitală. Se făcea simțită integrarea ușoară în Europa, de data aceasta într-una a creativității intelectuale în felurite domenii precum artă plastică, dramatică, literatură, muzică.
Printre fumuri de țigără, localurile destinate puneau la dispoziție diferite jocuri ca zaruri, table, biliard sau ghiordum (joc de cărţi – n.n.).
În ultimul sfert al secolului al XIX-cafenelele se occidentalizează și preiau modelele celor din Viena și Paris, dând naștere, mai ales în București, unor reale focare de viaţă modernă și mondenă. Peste 100 de astfel de locații adunau povești de-ale vieții, la un loc.
Cafenelele și restaurantele s-au înmulțit și în ale orașe, dintre toate „extracarpaticele” Iașiul meritând o mențiune aparte. Peste munți, orașele țineau la rândul lor isonul consumului de cofeină, cu precădere Sibiul cu ale sale „Bressler”, „Moeferdt”, „Unicum” (cu sală de baluri pentru Fasching și restaurant) și „Habermann”. La „Habermann” putea fi văzut, printre alții, George Coșbuc, scriindu-și poeziile. Însuși Caragiale trecea munții pentru a mai schimba aerul cafenelelor bucureștene cu atmosfera celor din Transilvania.
Capuținul sau capuținerul, din germanul Kapuziner („călugăr capucin”) era cafeaua cu lapte și nu putem decât să ne imaginăm cum unii clienți preferau să comande o café au lait cu mai mult sau mai puțin lapte și eventual și cu nițică frișcă, după moda berlineză, pentru dame și dudui.
Mazagranul, cu denumirea preluată direct din franceză, era și o băutură răcoritoare și se prepara din cafea tare în care se adăugau bucăți mici de gheață. Observăm aici un strămoș al lui iced coffee de azi.
Cafeneaua a devenit, astfel, locul său predilect pentru socializare şi, totodată, spaţiul unde opinia publică şi-a trăit clipele la maxim. Un univers întreg într-o ceaşcă de cafea…
Clujul, oraşul de pe Someş s-a bucurat de un asemenea privilegiu incitant pentru papilele gustative încă din zorii epocii moderne. La mijlocul secolului, în Cluj, existau 4 cofetării şi 21 de locuri unde se vindea cafea. Până în jurul anului 1878, dualitatea „cofetărie-cafenea” a fost inseparabilă.
Conform unor surse, una din cele mai celebre cafenele ale Clujului de la mijlocul veacului al XIX-lea a fost cea deschisă de către Tauffer János. Aceasta funcţiona încă din anul 1853 şi, după mărturisirile proprietarului, oferea „3 mese de biliard şi 48 din cele mai citite ziare maghiare, germane şi româneşti”.
Pentru a ne aduce aminte de vremuri mai tihnite, Asociația Petrus Italus Trust din Bistrița a demarat colecția ,,Micul Patrimoniu” cu prezentarea unor fotografii autentice despre cum arătau cafenelele și restaurantele din Ardeal, Banat și Partium la începutul secolului XIX.
Colecția sugerează o clară dominație pe acest palier a Timișoarei, Aradului și Oradei, interiorul bistrițean fiind mai degrabă modest, lucru de așteptat dată fiind stagnarea economică a orașului prin raport cu altele din regiune.
Motivația este că abundența documentării fotografice a exteriorului clădirilor, face companie cu puținătatea detaliilor despre așa zisul mic patrimoniu de la interior. Pe măsură ce ne consolidăm colecția, vom reveni cu detalii de interior cuprinzând și interioarele muncitorești și țărănești.
Cu aceasta ocazie vă rugăm să postați în comentarii fotografii vechi cu interioare de epoca din zona Bistrița-Nasaud”, au transmis reprezentanții asociației.
Fotografiile pot fi postate AICI
