INTERVIU. O familie din America, stabilită temporar într-un sat din Bistrița-Năsăud, dezvelește povești de curaj într-un studiu antropologic
O familie din America și-a găsit liniștea departe de forfota Occidentului, într-un sat din Bistrița-Năsăud, unde timpul pare să se scurgă mai blând chiar și pentru ei.
Traiul de zi cu zi, timp de doi ani, într-o comunitate tradițional românească, reprezintă, pentru o familia nou venită, în principal, o cercetare amănunțită pentru lucrarea de doctorat cu privire la motivele profunde care împing oamenii să se întoarcă acasă după ani petrecuți în străinătate.
Cu toate acestea, studiul nu este doar un exercițiu academic, ci și o călătorie personală pentru familia nou venită, care descoperă în mod constant înțelesuri noi ale legăturilor umane, a tradițiilor românești moștenite și a modului în care o comunitate poate evolua și se poate reinventa prin contribuția celor întorși acasă.
Timp de doi ani, Bridget, ajutată de soțul ei Jason, lucrează la un studiu antropologic și etnografic, parte din teza ei de doctorat de la University of Michingan.
Cuplul, împreună cu micuțul lor George au parte de o experiență completă în mediul rural românesc, locuiesc într-o casă închiriată cu animale în ogradă și propria grădină de legume și fructe. Studiul lor se concentrează pe înțelegerea profunzimii conexiunilor cu familia, biserica și pământul natal, aspecte fundamentale ale vieții comunitare în acest mic colț al României.
În urma discuțiilor cu localnicii, Bridget descoperă motive complexe pentru care aceștia de întorc acasă de peste hotare: dorul de tradiții, nevoia de a-și împărtăși experiențele dobândite și, nu în ultimul rând, legăturile puternice cu familia.
Ce i-a determinat să se stabiliească în Rebra, cum au fost primiți de comunitate, ce bucate le-au furat poftele și nu numai, am aflat de la Bridget în interviul de mai jos.
R. Spune-mi te rog câte ceva despre voi, pentru a vă cunoaște mai bine. Ce vă leagă de România?
Eu m-am născut în Indiana, iar soțul meu, Jason s-a născut în Florida. Locuim în Michigan unde este universitatea mea— The University of Michigan. Ne-am cunoscut la Indiana University în Bloomington. Am studiat amândoi limba română acolo, cu aceeași profesoară unde ne-am întâlnit pentru prima dată. Am făcut facultatea de antropologie la Indiana University după am urmat masteratul la Central European University în Viena. În acest moment sunt la doctorat.
Soțul meu a absolvit la Harvard și la Writers’ Workshop la University of Iowa. Are și un masterat despre Europa de Est la Indiana University
Bunicii lui Jason sunt maghiari din Ardeal. Are și câțiva verișori lângă Mediaș pe care îi vizităm cu mare drag.
R. Câte limbi străine cunoașteți?
Eu vorbesc bine limba română și spaniolă, dar știu și puțin franceză, germană, și maghiară. Jason vorbește și traduce limba română, maghiară, germană, și franceză. Mai știe limba rusă, ebraică, greacă, și arabă.
R. Care este contextul stabilirii voastre temporare în Rebra?
Stăm doi ani, timp în care vom aduna toate informațiile necesare pentru cercetarea mea de doctorat în zonă. Ne-am stabilit într-o casă în Rebra pe care am închiriat-o. Ar fi posibil să ne mutăm mai spre oraș, dar vrem să rămânem la Rebra. Nu plănuim să ne mutăm altundeva decât să vizităm. Spre exemplu, vrem să întânim în viitor comunitatea de rebreni din Roquetas de Mar în Spania.
R. Spune-ne mai multe despre studiul pe care îl faci?
Fac studiul singură, dar George și Jason mă ajută des. Este un proiect antropologic și etnografic, care presupune să observ cum trăiesc oamenii și să mă implic în viețile lor, pentru a găsi răspunsuri la întrebările mele. Mai precis, tratez tema migrației de întoarcere — oameni care au lucrat în străinătate și s-au mutat înapoi acasă. Studiez motivele lor, cum este posibil și ce se întâmplă când se întorc mai mulți deodată și cum influențează asta dezvoltarea satului. Mă atrage și pasiunea pe care o au oamenii pentru familie, biserică și pământul natal. Perioada de cercetare durează doi ani, după care mergem acasă la Michigan să scriu teza și eventual o carte. Dar sper să mai venim de multe ori după perioada aceasta.
R. Când ați avut primul contact cu România și în special cu Rebra?
Jason a vizitat România pentru prima dată 2009 pentru a-și întâlni rudele de la Mediaș. Eu am venit pentru prima dată în 2014, când s-a orgnizat o școală de vară cu predare în limba română. Împreună am venit de multe ori în România. În Rebra, pentru prima oară am pășit numai în 2018, atunci când am început studiile mele de masterat. Am revenit în 2019 să fac cercetare aici, la Feldru și Nepos.
R. Ați vizitat și alte zone din țară?
Am locuit amândoi la București în perioada în care predam limba engleză la Universitatea de acolo. Între 2015 și 2018, Jason a locuit în Cluj, Sic, Covasna, Oradea, și Alba Iulia. Am mai locuit la Cluj și am avut plăcerea să vizităm Constanța, Timișoara, Suceava, Iași, Brașov, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Târgu Mureș, Sibiu, Sighișoara, Alba Iulia, și mult sate. România ne-a vrăjit de fiecare dată.
R. Ce ți-a plăcut în Rebra și te-a făcut să te stabilești temporar cu familia acolo?
Oamenii din Rebra erau mai deschiși decât în alte zone și ne-au primit în casele lor cu drag. Mi-au plăcut grădinile de care se ocupă atent și mâncarea sănătoasă, cultivată direct în spatele casei. Peisajele superbe au fost, din nou, un motiv întemeiat.
R. Cum v-a primit comunitatea rebreană? Au fost deschiși la discuții?
Da, ne-am simțit foarte bine din prima clipă. Prietenul nostru de la primărie, Radu Pavelea ne-a pus în legătură cu niște familii deosebite și așa, din oameni în oameni am pășit cu drag în casa multora dintre ei și le-am ascultat poveștile de viață speciale.
R. Dacă e să compari traiul din satele românești cu cel din zona în care ai crescut, ce diferențe și asemănări ai nota?
Zona în care m-am născut în Indiana are multe particularități. Sunt și zone rurale care se aseamănă cu Rebra, chiar dacă au tradițiile diferite de sărbători, de exemplu. Avem și noi probleme cu lipsa de muncă în zonele rurale și mulți oameni trebuie să plece să lucreze în alte părți. Multe sate se confruntă cu sărăcia, separarea comunității și din păcate dependența de droguri. Din cauza fermelor gigantice, e mai greu acolo să crești animale sau să ai o grădină de legume. Acest fapt este un avantaj aici în România, chiar dacă munca la câmp pot spune că nu e ușoară. Religia e o chestiune pe care se pune preț și la noi în Indiana.
R. Ce crezi că îi determină pe românii de la sat să plece în Occident?
Cred că e vorba de familie și viitorul ei. Părinți vor să-și îngrijească copiii și lucru acesta necesită bani— să aibă o casă, o mașină, și așa mai departe. Pentru unele persoane plecarea reprezintă și o oportunitate de a cunoaște locuri noi, unde se crede că statul funcționează neted și au o șansă de a duce o viață diferită, față de cea de la sat, mai limitată.
R. Ce schimbări ai propune pentru îmbunătățirea unor aspecte de la sat?
Cred că deja fac oamenii aici mult pentru satul lor. Lucrează la modernizarea caselor și a drumului și încearcă să facă o comunitate vibrantă din ce au. Ar fi mai ușor pentru toată lumea dacă se poate îmbunătăți de exemplu sistemul de filtrare al apei. Cred că pentru mulți oameni este vorba și de locurile de muncă limitate pe care le au la sat, spre deosebire de alte zone.
R. Ce apreciați atunci când vine vorba de România?
Apreciez istoria bogată și diversă a țării, mai ales a Ardealului. De asemenea, după ce oamenii te cunosc puțin, sunt foarte loiali și generoși. Locuitorii sunt harnici și implicați în gospodărie. În plus, ne place foarte mult natura care a rămas în multe locuri neatinsă de om.
R. Care este mâncarea românească care v-a furat poftele?
Iubim sarmalele, salata de vinete și micii! George iubește ciorba țărănească cu smântână. Ar mânca în fiecare zi.
